Poze RMN ... pozeee RMN - IRM după 3 ani

Într-un final am reușit după mai bine de 3 ani să îmi mai fac un RMN (IRM - Imagistică prin Rezonanță Magnetică) . Poate că nu m-aș fi decis dacă nu aș fi avut oarece dureri care să mă pună pe gânduri.

Acum aproximativ o lună a început să mă doară spatele cum parcă nu m-a mai durit de multă vreme: o durere destul de surdă la spate, însă radiind în zona bazinului + durere de picioare (ca și cum aș fi mers toată ziua, când eu nu am făcut nimic altceva decât să stau pe scaun). Nu era durere sciatică, nici de la contractură musculară nu era (deoarece mă puteam apleca/ridica piciorul din poziția culcat pe spate fără nici o durere suplimentară), dar era totuși o durere destul de intensă indiferent de poziția în care stăteam (pe spate, pe scaun). Durerea mi-a trecut după aproximativ o săptămână cu câte un Nurofen (Ibuprofen) pe zi (400mg la început, seara ca să pot să dorm liniștit, apoi câte 200mg pe zi).

Între timp am ajuns pentru o trimitere la RMN la neurologie - doamna Dr. Neagu Oana la Medlife (nu că aș fi fan Medlife, dar am abonament acolo, iar doamna dr. este foarte draguță și îți explică frumos, în detaliu), iar de acolo la RMN. Pe scurt, concluzia doamnei doctor a fost că m-am recuperat surprinzător de bine, de ce m-au luat iar durerile de spate nu știm (probabil de la vreme dar oricum - bine că au trecut) și că dureri o să mai am, mai ales dacă nu am de gând să slăbesc și să îmi întăresc musculatura spatelui, iar sporturile vitejești sunt de evitat din moment ce risc să îmi mai plesnească vreo două discuri intervertebrale iar discul L4-L5 rupt să îmi facă necazuri mai mari.

Deci, după 3 (trei) ani de viață sedentară și 20kg în plus, așa arată spatele meu și asta scrie pe diagnosticul de la RMN: (de comparat cu starea mea inițială și primele poze de la IRM)

- Rectitudinea coloanei lombare

- Corpii vertebrali toracali inferiori si lombari cu inaltime normala si cu semnal omogen

- Canal vertebral de calibru normal

- La nivelul spatiului L5-S1:

      - discreta pensare a spatiului intervertebral;

      - discul vertebral etalat in contact direct cu sacul dural , fara efect compresiv radicular;

- La nivelul spatiului L4-L5:

      - pensare importanta a spatiului intervertebral;

      - discul vertebral etalat in contact direct cu sacul dural si cu radacinile L4 stanga si dreapta la intrarea in gaurile de conjugare;

- La nivelul spatiului L3-L4:

      - discreta pensare a spatiului intervertebral;

      - discul vertebral etalat in contact direct cu sacul dural , fara efect compresiv radicular;

- La nivelul spatiului L2-L3:

      - spatiul intervertebral cu inaltine normala;

      - discul vertebral etalat in contact direct cu sacul dural , fara efect compresiv radicular;

CONCLUZII:
Prolaps discal L4-L5

Aniversarea de un an

Vroiam să mai aștept puțin până să ”sărbătoresc” un an de la hernierea discului, însă comentariul doamnei Silvia m-a determinat să dau un semn de viață (deși, dacă stau bine să mă gandesc, cam pe la începutul lunii martie 2008 s-au chiar mai devreme m-au apucat pe mine problemele și acum s-ar cam împlini un an). Pentru Silvia, vă mulțumesc de urări și mă bucur că am putut fi cumva de folos pentru cineva. Nu am mai scris pentru că nu prea am avut ce. Aș mai fi avut de adăugat poate câteve prospecte și indicații la medicamentele pe care le-am luat, dar daca nu mi-a părut că lumea ar fi interesată, am abandonat ideea.

Vreau să menționez cu această ocazie că dacă simțiți că aveți ceva important de spus/întrebat (oricine ați fi) vă rog lăsați un comentariu în ideea că poate îi va fi folositor altcuiva sau (dacă este întrebare) veți putea găsi răspunsul aici. Dacă aveți o poveste prea lungă și/sau relevantă o voi muta într-un post separat.

Revenind la starea mea - așa și așa. Cu alte cuvinte mă simt destul de bine. Sechelele s-au mai ameliorat: deficitul motor parcă s-a redus destul de mult, în sensul că oricum era destul de minor iar acum în proporție de, să zic peste 90%, a dispărut - sau așa îmi pare :D ; cel senzorial, cum spuneam și într-un post anterior, cred că nu mai dispare dacă terminațiile nervoase respective au fost rupte de tot - oricum și pe acesta eu îl consider minor.

Spatele însă mă tot doare, mai mult sau mai puțin. În cele mai bune momente nu îl simt decât dacă mă arcuiesc. Durerile apar dupa statul mai mult pe scaun sau mersul prin oraș (4-5 ore), însă nu sunt intense pentru a avea nevoie de calmante, doar că îmi limitează mobilitatea (care oricum nu este prea mare). Acum stau însă și mă gândesc și nu îmi pot da seama cum mă durea pe mine spatele acum doi ani, dacă mai tare sau mai puțin, deși tind să cred că tot cam la fel. Singura diferență ar fi că acum simt în permanență (după cum mă mișc) zona afectată, cât să îmi atragă atenția să nu fiu dintr-o dată sportiv și să o pățesc iar (că tendințe aș mai avea ...).
Deci mă mai apucă dureri de spate care cer să mă întind în pat (deși în unele dimineți mă trezesc oricum cu dureri surde de coloană) dar nu am mai ”înțepenit” niciodată (și cum spuneam, oricum de aplecat nu mă pot apleca prea mult).

Per total zic că mă simt destul de bine, dar nici că am mai facut vreun efort - nu car mai mult de câteva kilograme, nu fac sport (decât uneori alergatul bătrânește după autobuz; fără schi, fără mers la/pe munte, fără sărit - am avut o dată tendința să sar de la jumătate de metru înălțime dar m-am abținut, de fotbal sau altceva nici nu poate fi vorba) - legumă 100%. Dar nici exerciții pentru coloană nu am făcut practic deloc și nici pe la vreun medic nu am mai trecut (stomatologul nu se pune) - legumă 150%. Cel puțin nu m-am mai îngrășat, ba chiar tind să cred că am slăbit vreo 2-3kg.

Ce mai aveam în plan anul acesta era încă un RMN, ca să îmi satisfac curiozitatea (și poate și pe a unora dintre voi) și să văd cum a evoluat fizic discul meu herniat. Însă ... e criză, anul trecut aveam de gând să îl fac pe banii mei, însă acum parcă nu prea mai consider că merită 6-700ron, iar pe la medici nu știu cum să mă duc să mă rog să îmi dea reducere - că doar suntem în România și la momentul de față un RMN ar fi mai mult pentru un studiu medical, iar la noi nu există așa ceva. Dacă pe afară pacienților cu hernie de disc li se fac investigații la câteva luni (sau poate alea sunt doar câteva studii sporadice peste care am dat eu, deși nu prea cred), eu nu prea îmi permit să le fac de capul meu, deci deocamdată ideea de RMN este abandonată datorită fondurilor (lipsă :D).

Cam atât am mai avut de spus. Oricine este binevenit să ceară mai multe informații, să pună întrebări sau să-și împartășească experiența lăsând comentarii. Multă sănătate și aveți grijă cum faceți efort !

A fi sau a nu fi ... operat

Timpul nu prea mi-a mai permis să postez, dar doresc totuşi sa îmi exprim ideile referitoare la decizia de a te lăsa sau nu operat.

Ca o paranteză, starea mea actuală este destul de ok, însă mă mai jenează spatele, ceva mai mult după stat îndelungat pe scaun sau mers îndelungat. Nu am mai continuat exerciţiile fizice, dar nici efort nu am mai făcut (exceptând câte o alergare uşoara după autobuz sau câte o sacoşă până în 5-6 kg). Deficitul motor şi cel zenzorial pare la fel, dar cred ca am început să mă obişnuiesc.

Revenind la operaţie, pe scurt.
- Operaţia este obligatorie şi urgentă în cazul sindromului cozii de cal
- În cazul unui deficit senzorial/motor progresiv operaţia este recomandată, preferabil cât mai repede, în cel mult o lună aş zice şi în funcţie şi de gradul deficitului deoarece nervii sunt sensibili şi este posibil să nu se mai regenereze (eu încă aştept poate îşi mai revin, deşi nu ştiu în ce măsură).
- Operaţia este recomandată dacă după o perioadă de tratament conservator (o lună sau poate chiar mai mult) nu sunt progrese (sau există chiar regres) sau dacă durerea este insuportabilă şi nu cedează.

De ce ne-am opera:
- pentru motivele de mai sus
- după operaţie există şansele unei recuperări mai rapide, precum şi dispariţia durerii (insuportabile)
- se pot respecta uşor (cu stricteţe :D) recomandările postoperatorii (abţinerea de la efort, frig, căldură, urmarea unor cursuri de recuperare ... )

De ce nu ne-am (m-am) opera(t):
- din motive de sănătate (este totuşi o operaţie) - bătrâni, cardiaci, persoane cu riscuri operatorii ridicate
- riscul (deşi destul de mic - depinde şi de competenţa medicului) de leziune permanentă a nervilor
- riscul de a nu te mai trezi din anestezie
- nimeni nu garantează că simptomele se vor îmbunătăţi (ba este posibil ca din contră, pacientul să se simtă chiar mai rău decăt înainte de operaţie, în special în cazurile uşoare care se pot trata conservator)
- riscul unei infecţii postoperatorii
- odată tăiat din os, rămâne tăiat
- riscul unei rehernieri ulterioare (fiind necesară o altă operaţie, care prezintă aceleaşi riscuri) - rehernierea poate apărea bineînţeles şi fără operaţie
- riscul de fibroză postoperatorie (depinde mult de organismul pacientului şi de baftă) - ţesuturile lezate în timpul operaţiei se cicatrizează, uneori prea mult, formând ţesut fibros care apasă pe nervii vertebrali, ducând la complicaţii, cum ar fi deficit motor sau durere intensă. De asemenea, eliminarea fibrozei presupune încă o operaţie (cu riscuri chiar mai mari de fibroză) sau tratamente complicate.
- şi nu în ultimul rând (ba chiar cam pe primul loc) - trăiesc în România: ŞPAGA doctorilor şi a asistentelor, modul în care pacienţii sunt trataţi şi condiţiile din spitale

Dacă mai îmi vin idei voi completa ...

Tratamente pentru hernia de disc

În cazul durerilor de spate există multe tipuri de tratament însă este recomandabilă vizita la un doctor pentru stabilirea exactă a cauzei durerilor. Tratamentele pot varia foarte mult în funcţie de afecţiune, simptome, vârsta sau activitatea pacientului.

Pentru hernia de disc însă voi încerca sa fac un rezumat al tratementele specifice. De obicei se împart în tratamente conservative şi chirurgicale.

Tratamente conservative - nu au acţiune efectivă asupra hernierii discului ci duc numai la îmbunătăţirea simptomelor. De obicei cele mai multe hernii de disc se ameliorează de la sine (că de refăcut, odată rupt discul nu se mai repară) :

• În primul rând este nevoie de odihnă şi de întreruperea totală a activităţilor care necesită efort (şi care pot agrava starea foarte tare)
• Aplicarea de comprese reci pentru relaxarea musculară. Însă personal aş recomanda evitarea compreselor prea reci, iar aplicarea de comprese calde este STRICT NERECOMANDATĂ pentru că duce la sporirea inflamaţiei din zona afectată (în special sciatica este un simptom al inflamării nervului).
• Medicamente antiinflamatoare (antiinflamatoare nesteroidiene sau chiar corticosteroizi injecţii în cazurile mai grave). Medicamentele nu au nici un efect asupra discului herniat, însă reduc simptomele date de nervul inflamat. Orice tip de tratement medicamentos trebuie recomandate de un medic specialist în funcţie de gradul afecţiunii.
  
• Medicamente miorelaxante (relaxante musculare). Acestea reduc contractura muşchilor vertebrali (imposibilitatea îndoirii trunchiului), care de multe ori este foarte dureroasă.
• Injecţii epidurale steroidiene. Acestea sunt mai rar întâlnite în cazurile cu dureri foarte mari şi de durată însă sunt destul de periculoase (atât prin conţinut, cât prin faptul că acul este introdus până aproape de nerv) şi nu prea sunt recomandate.
• Fizioterapie. Este utilizată pentru ameliorarea simptomelor, dar poate să nu aibă nici un efect benefic, depinzând de modul în care reacţionează organismul.
  
• Terapii manuale. Prin terapii manuale înţeleg tot ce înseamnă "masaj" sau "pus oase la loc". Aceste tehnici de manipulare a oaselor pot îmbunătăţi situaţia pacientului dar pot foarte uşor să o şi înrăutăţească. În România nu prea există foarte buni practicieni şi depinde şi de metoda practicată de aceştia. În cazul unei hernii într-o fază avansată consider ca nu prea ajută la nimic (ba este chiar riscantă), deoarece (asemenea elongaţiilor) pot duce de la extruzie la segregare.
  
• Kinetoterapie, gimnastică medicală. Există o gamă largă de exerciţii ce au rolul de a întări musculatura spatelui şi de a ameliora durerea, însă tratamentul trebuie particularizat pentru fiecare pacient în funcţie de simptome şi afecţiune.
• Acupunctură, laserterapie - tratamente de medicină complementară. Mecanismul de acţiune nu este încă pe deplin înţeles, însă aceste tratamente pot duce la o îmbunătăţire a răspunsului organismului. Depinde de organismul fiecărui pacient cum primeşte aceste tratamente, dar pentru multă lume (şi pentru mine aş spune) aceste tratamente au ajutat.

Tratamente chirurgicale - sunt recomandate în special dacă există deficit motor progresiv sau dacă durerea persistă după o perioadă determinată (o lună - două) de tratament conservativ. De asemenea în caz de urgenţă chirurgicală (sindrom cauda equina) nu se mai pune problema evitării operaţiei:

• Nucleoplastia percutană este o intervenţie minim invazivă care presupune micşorarea presiunii din interiorul discului prin extragerea uneui părţi din nucleul pulpos. Personal nu conosc decât o singură clinică unde se efectuează astfel de operaţii în Bucureşti.O astfel de operaţie filmată găsiţi aici. De asemenea, este destul de costisitoare iar aplicabilitatea sa cu succes este limitată la cazurile de hernie de disc în care nu există fragment rupt.
• Disectomia (microdisectomie) presupune intervenţia chirurgicală pentru a se extrage fragmentul de disc herniat. În general se efectuează o incizie la nivelul discului afectat (de 2-3 cm sau mai mică în cazul intervenţiei laparoscopice), se depărtează muşchii şi o parte din os (laminectomie), se înlătură cu grijă nervul pentru ca apoi să fie tăiat şi extras materialul herniat. În funcţie de gradul de afecţiune cât şi de spitalul/medicul ales există operaţii mai mult sau mai puţin invazive - de la operaţii laparoscopice până la înlocuirea completă a discului intervertebral.
  

Puţină anatomie a herniei de disc

Coloana vertebrală este alcăuită din vertebre, în interiorul cărora (în canalul vertebral) se află măduva spinării. Aceasta porneşte de la vertebra cervicală C1 şi ajunge până la vertebra lombară L2 (În continuare există numai "filum terminale" - formaţiune terminală care împreună cu rădăcinile nervilor adiacenţi formează "coada de cal" - cauda equina) .

Între vertebre se află discurile intervertebrale, cu rol de absorbire a şocurilor. Acestea au la interior un "nucleu pulpos" - substanţă gelatinoasă (hidrofilă) cu rol de absorbire a şocurilor. Nucleul pulpos este "îngrădit" de un inel fibros - mai multe straturi de cartilaje fibroase - care distribuie uniform presiunea pe discul intervertebral.

Prin "hernie" se înţelege "ruptură" - hernie de disc = ruptură a discului (intervertebral).

Sunt cazuri foarte rare în care discul herniază spre partea anterioară şi atunci de obicei nu prea sunt simptome.

De obicei hernia se produce înspre canalul intervertebral şi atunci ajunge să comprime rădăcinile nervilor care ies din canal, de unde rezultă sciatica, deficit motor, senzorial, etc.

Există mai multe etape ale unei hernii de disc (lombare) :

1. Inelul fibros se fisurează - acesta nu este un caz propriu-zis de hernie de disc, dar prin fisurile inelului se poate scurge nucleul pulpos, substanţă gelatinoasă care odată ajunsă în contact cu rădăcinile nervoase duce la inflamarea acestora şi la apariţia simptomelor de sciatică. Îm acest caz examene RMN sau CT nu prea indică nimic şi de obicei este necesară o substanţă de contrast.
2. Protruzie - anumite fibre din inelul fibros se rup ceea ce permite ca nucleul pulpos să deformeze discul (asemănător unui "gâlme" dintr-o minge de cauciuc) şi (eventual) să apese şi să inflameze rădăcina nervului sciatic. Membrana (ligamentul posterior longitudinal) care acoperă inelul fibros nu este ruptă în acest caz. În acest caz poate să apară sciatica dar există cazuri în care nu sunt prezente nici un fel de simptome.
   
3. Extruzie - inelul fibros este rupt şi hernierea discului nu mai este conţinută de ligament, iar nucleul pulpos se poate deplasa şi mai mult înspre exterior, dar fragmentul rupt se află (încă) în contact cu restul discului. În acest caz simptomele herniei de disc sunt evidente (durere, amorţeală/"furnicături").
   
4. Segregare (eng. Sequestration) - un fragment discal este rupt complet şi a migrat în canalul intervertebral. Durerile sunt foarte intense şi de cele mai multe ori este necesară operaţia în acest caz. Dacă fragmentul migrează spre centrul canalului rahidian se poate ajunge la sindromul cozii de cal (cauda equina) - presupune paralizia membrelor inferioare, scăderea reflexelor şi a sensibilităţii, precum şi perturbări ale funcţiilor urinare şi genitale - care constituie o URGENŢĂ CHIRURGICALĂ (maxim 48 de ore).
   

Radiografie - tomografie - RMN ?

Am întâlnit destule persoane (şi eu m-am confruntat cu problema la un moment dat) care sunt dezorientate când vine vorba de radiologie şi imagistică medicală. Mă refer aici numai la examene precum: radiografie, tomografie computerizată (Computer tomograf - CT) şi rezonanţă magnetică (nucleară) (RMN - IRM - Imagistică prin rezonanţă magnetică).

Radiaţiile electromagnetice se împart în ionizante şi neionizante.

• Prin radiaţii ionizante se înţelege că acestea, în contact cu un atom, pot elibera electroni (ionizare). Pierderea unui electron poate cauza probleme în cazul celulelor vii - de la moartea celulei până la mutaţii genetice. Din cadrul radiaţiilor ionizante fac parte radiaţiile alfa, beta, gama, razele X, neutronii şi razele solare.
• Radiaţiile neionizante reprezintă restul de radiaţii electromagnetice care nu conţin destulă energie pentru a ioniza atomii - radiaţia vizibilă, infraroşu, microunde sau unde radio, etc.
  

Fiecare examen medical îşi are utilitatea sa, dar iau în calcul aici doar "nocivitatea", costul şi tehnologia. În general este de evitat utilizarea oricărei metode deoarece fiecare este într-o oarecare măsură nocivă.

• Radiografia : utilizează ca tehnologie razele X (sau raze Röntgen - după numele celui ce le-a descoperit) . Este cea mai ieftină dintre tehnologii.
• Tomografia : utilizează razele X pentru a obţine o imagine 3-D completă a regiunii vizate din organism. Deşi intensitatea radiaţiilor diferă în funcţie de regiunea scanată, pentru obţinerea unui imagini tri-dimensionale sunt necesare câteva zeci de cadre, ceea ce face din tomografie cea mai iradiantă metodă.
• RMN : este cea mai recentă tehnologie (şi cea mai scumpă) dar care poate furniza un contrast mult mai mare pentru ţesuturile moi, cum ar fi creierul, sistemul muscular sau cardiovascular. NU utilizează radiaţie ionizantă, ci funcţionează pe principiu unui câmp magnetic puternic. Se numeşte rezonanţă magnetică "nucleară" pentru că se referă la proprietăţile cuantice ale nucleului atomic. Pentru cazul unei suspiciuni de hernie de disc aceasta este metoda cea mai recomandată. Este contraindicată în condiţiile prezenţei unor obiecte metalice în organism (pacemaker, implanturi, schije, etc.) deoarece aceste obiecte se pot deplasa rapid sub influenţa câmpului magnetic. De asemenea, procedura este galagioasă iar pentru aparatele închise (deşi am înţeles că ar exista şi aparatură deschisă) nu poate fi aplicată claustrofobilor sau celor (mult) supraponderali. Procedura de scanare durează în jur de 30 de minute, iar pacientul trebuie să stea perfect nemişcat în timpul scanărilor efective (ca şi la tomografie sau radiografie dealtfel).

Concluzia: radiografii - probabil că am făcut cu toţii cândva şi ştim că nu sunt recomandate prea des ; tomografie - este de multe ori necesară iar beneficiile depăşesc riscurile, dar NU aş recomanda decât ca ultimă soluţie ; RMN - probabil că nu e mult mai nociv decât să stai în faţa unor antene GSM amplasate la tot pasul pe blocuri, dar cel puţin se vede destul de clar despre ce este vorba în cazul unei hernii de disc.

Durerile de spate - câteva generalităţi

Durerile de spate (şi aici mă refer în special la zona lombară) pot avea o multitudine de cauze, hernia de disc fiind numai una dintre ele. Pe net se pot găsi o groază de informaţii referitoare la durerile de spate, dar în continuare voi prezenta noţiunile cu care m-am confruntat personal.

Durerile de spate pot avea originea în muşchi, ligamente, oase ori discuri intervertebrale, dar pot fi de asemenea cauza unei infecţii. De aceea este necesar consultul de specialitate şi analizele de rigoare (în funcţie de afecţiunea suspectată de la analize de sânge până la imagistica medicală).

Durerile date de muşchi sau ligamente sunt cauzate de obicei de ruperea (parţială - a unor fibre) acestora, ceea ce duce la un dezechilibru la nivelul zonei afectate. Muşchii au totuşi capacitate mare de regenerare (având în vedere că sunt puternic vascularizaţi) şi se refac cu un tratament adecvat. Problema survine datorită dezechilibrului creat - presiunea pe coloana vertebrală nu mai este distribuită uniform şi astfel anumite zone sunt predispuse unor afecţiuni mai grave. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul unei poziţii incorecte (la birou) sau a unor deviaţii ale coloanei, cum ar fi scolioza, cifoza sau lordoza. Aici s-ar încadra şi cei cu o rectitudine a coloanei (cazul meu - coloana lombară - unde repercursiunile au putut fi citite în celelalte posturi anterioare).

Referitor la discurile intervertebrale, afecţiunile sunt mai numeroase. Aş vrea să menţionez că pe mine mă tot întreba lumea când spuneam că "- mă doare coloana "... "- adică te dor muşchii, spatele !"... "- NU, COLOANA !" Adică simţeam clar că durerea origina de undeva din "os" nu din muşchi.

Iată o serie de termeni pe care îi veţi întâlni în cazul în care vă confruntaţi cu dureri de spate:

• Lumbago reprezintă contractura (dureroasă) a muşchilor paravertebrali lombari. Muşchii se contractă ca urmare a iritării nervilor lombari şi nu mai permit mobilitatea trunchiului. Acesta este un semn că ceva nu este în regulă la nivelul zonei lombare şi nu ar trebui forţat (sfatul meu - eu am forţat până am ajuns "lemn" de drept).

• Boala degenerativă a discului intervertebral - discurile intervertebrale (care sunt ţesuturi moi, compresibile, responsabile pentru amortizarea şocurilor - voi reveni...poate...cu detalii când voi vorbi despre hernia de disc) îşi modifică structura (consistenţa, elasticitatea) odată cu înaintarea în vârstă (dar şi datorită unei presiuni distribuită neuniform - coloană deviată). Degenerarea discurilo intervertebrale poate duce la osteoartrită, stenoza (îngustarea) canalului spinal sau la hernie de disc.

• Discopatie lombară - denumire generică pentru boli ale discurilor intervertebrale lombare.
  

• Artrita reprezintă inflamarea unui articulaţii. Prin osteoartrită se înţelege de obicei inflamarea articulaţiei care cuprinde şi partea osoasă din jur, datorită uzurii cartilajelor. Poate avea mai multe cauze, printre care se pot număra cele chimice (odată cu vârsta), mecanice sau infecţioase.

• Stenoza canalului spinal - presupune (cum spune şi numele) îngustarea canalului vertebral. În cazul zonei lombare poate duce la dureri (sciatica), deficit motor, amorţeli ale membrelor inferioare şi nu numai. Cauzele sunt diverse, de la vârstă până la deviaţii ale coloanei.

• Sciatica reprezintă durerea care radiază de-a lungul nervului sciatic (nervul care porneşte din zona lombară şi se ramifică în membrele inferioare). Poate fi cauzată de o compresie şi/sau inflamare a rădăcinii nervului sciatic (cum este cazul herniei de disc) şi mai rar de o compresie osoasă (luxaţii, fracturi)

• Hernia de disc - aici ar fi mai multe de spus ...
  

Ultimele impresii de la neurologie

   Am fost la d-na doctor neurolog în seara asta.
   - V-aţi operat ?
   - aaa... nu
   - Şi nu vreţi să vă operaţi ?
   - aaa... nu (prea)
   - De ce ?
   - ...

   Deci deşi nu mă simt mai rău decât acum 3 săptămâni, nici nu mă simt mult mai bine. Mi-a explicat că există riscul ca să mă apuce din nou crizele (poate chiar mai tare) şi că deficitul motor încă îl mai am ... aşa că nu se poate spune că m-am recuperat.
   Mi-a prescris pentru încă 20 de zile un dilatator vascular şi Neuromultivit (complexul de vitamine B pentru nerv) şi pentru 10 zile Midocalm (decontracturantul muscular).
   Cam atât... în rest, la fel - fără efort că încă nu sunt vindecat (şi operaţia este o opţiune).

... Continuarea - criza şi verdictul. Situaţia mea actuală.

Ajung eu dimineaţa la fizioterapie şi îi expun problema doamnei doctor -> trimitere rapidă la neurologie. La neurologie (d-na doctor Caneta - foarte de treabă) mi-a dat trimitere pentru un RMN şi ca tratament dexametazonă 5 injecţii, celebrex şi concediu medical - treaba deja devenea serioasă.

Până să ajung la RMN (programare peste 2 săptămâni) a început chinul: durerea pe picior era foarte puternică, amorţeala la fel, nu mai puteam sta pe scaun DELOC iar pentru somn nu aveam decât o singură poziţie - pe burtă cu spatele arcuit (2 perne sub piept). Cum făceam o mişcare şi îmi schimbam în timpul somnului poziţia, cum mă apucau dureri insuportabile pe care nu le puteam alina decât cu câteva ture de umblat prin casă. După o astfel de săptămână durerile erau puţin mai mici dar nici nu se punea vorba de stat pe scaun sau chiar pe spate (deşi prin multe locuri se recomandă poziţia pe spate, pentru mine era insuportabilă).

După încă ceva zile am ajuns la RMN - diagnostic (pe scurt) : fragment discal având diametrul de 17/13 mm moderat intraforaminal, subligamentar, postero-lateral drept, cu efect compresiv extrinsec asupra rădăcinii L4 drepte la nivelul recesului drept - adică hernie de disc L4-L5 cu fragment discal migrat intraforaminal.

Ajung cu RMN-ul înapoi la neurologie - concluzia este tristă - "ar cam fi de operaţie", mai ales că (nu prea observasem din cauza durerii şi a contracturii musculare) aveam deficit motor şi senzorial : îmi cădea laba piciorului drept (adică nu aveam destulă forţă pentru a merge pe călcâie - acum înţelesesem testele pe care mi le tot făceau doctorii cu mersul pe călcâi) iar pe gambă şi pe laba piciorului nu mai simţeam aproape nimic (firele de păr mi le putem smulge fără a simţi pic de durere şi cred că nici un ac nu mi-ar fi fost greu să îl intruduc). Am continuat tratamentul cu celebrex şi medrol (în loc de dexametazonă) şi am fost trimis la neurochirurgie (Spitalul Universitar - d-nul Dr.Iacob - unde nu contează trimiterea decât dacă este internare de o zi, altfel se plăteşte consultaţia) şi la Institutul Naţional de Medicină Complementară şi Alternativă pentru acupunctură.

După încă o săptămână ajung la consultaţie (dimineaţa la 6:30 eram acolo înbainte să deschidă spitalul, pentru că deja era coadă la intrare şi am tot aşteptat până la ora 9:30 în haosul de acolo - gălagie, scandal, urgenţe, care mai de care mai bolnav). Intru eu ... "care e problema ?" ... "păi uitaţi aşa şi aşa ... vedeţi RMN-ul...", mă pune să merg pe vârfuri şi călcâie, să mă aplec şi concluzia - este clar de operaţie. "Glp... ştiţi ... nu se poate şi fără ... că nu prea aş vrea ... " (eu). NU, că nu se poate, pentru ca am o bucată ieşită de acolo (voi reveni cu detalii) şi aia "nu o sa intre niciodată la loc, ba mai mult, poate să iasă şi mai tare şi să dea complicaţii" ... că nu îmi poate garanta nimic, dar că în general deficitul motor îşi revine dacă operaţia este efectuată în primele 3 săptămâni, după aceea mai greu, iar daca nu mă operez aşa o să rămân.

Deprimat total plec spre acupunctură. Nu mai detaliez nervii din traficul bucureştean, locaţiile la care trebuia să ajung (casă, spital, institut ...). Acolo, d-na doctor Andreescu (neurolog competenţă acupunctură) este singura care mă linşteşte (cât de cât) că a văzut şi cazuri mai grave care şi-au revenit (de fapt vorbea de o singură persoană dar prefer să cred ca erau mai multe :D ). Încep tratamentul cu ace ... merg şi la d-nul doctor Moldovan - laserterapie (care îmi spune iniţial că sunt de operaţie, că nu prea are ce să îmi facă, dar până la urmă decide să mă ajute).

După o săptămână de ace şi laser deja mă simţeam mai bine. Tot nu puteam să stau pe scaun dar dureri nu mai aveam şi deficitul senzorial era mai mic. Dar medicii erau încă sceptici (eu tot de operaţie eram). Mi se recomandă o electromiogramă şi de asemenea să îl văd pe d-nul doctor neurolog Onaca (considerat unul dintre cei mai buni neurologi din ţară).

Electromiograma o fac repede cu plată pentru că unde îmi recomandase d-nul doctor Moldovan eram programat peste o lună. Şi acolo d-na doctor neurolog îmi spune că trebuie să mă operez pentru că risc să am complicaţii. La electromiogramă reies două lucruri : impulsul nervos este mult diminuat pe piciorul drept (foarte rău), nu există denervare activă (deci ... bine :D ) - eu persist în dorinţa mea de a NU mă opera.

Ajung cu greu (peste câteva zile) la dr. Onaca la cabinet şi sunt programat pentru aceeaşi zi (cu foarte mult noroc, pentru că un pacient tocmai şi-a anulat rezervarea - dacă nu, cred ca aveam de aşteptat o lună de zile). Consult complet şi aici (eu turuiam "că ştiţi... că vedeţi..." dânsul - tăcut).Concluzia - "e ruptă şi ieşită". Dar totuşi mi-a dat tratament (şi am înţeles că dacă era strict de operaţie îmi spunea să mă operez, dar a lăsat să se înţeleagă ca nici prea frumoasă nu e situaţia mea) : Arcoxia, Medrol (în cantităţi mici), Omez (în caz că mă doare stomacul - mai fusese recomandat de toţi medicii, inclusiv d-na doctor de familie) şi de asemenea Neuromultivit. Recomandările de bază : să nu mă rotesc din trunchi, să nu sar, să nu alerg, să nu car mai mult de câteva kg şi atunci echilibrat (2kg în mâna stângă + 2kg în dreapta).

Încă nu am explicat ce şi cum e cu hernia de disc dar pentru a înţelege mai bine postez mai jos câteva din imaginile RMN. Pentru că mi s-a explicat şi de d-nul doctor Onaca, că dacă "e ruptă şi ieşită", fragmentul ieşit poate da complicaţii ulterioare.

Cel puţin acum situaţia mea era mai clară (şi după multe ore de informare pe net, pe care voi încerca să le expun în articolele următoare) - eram de operaţie, dar totuşi se putea încerca şi fără.

Revin la d-na (mea) doctor neurolog, îi povestesc pe unde am fost şi ce mi s-a spus, îmi prelungeşte tratamentul (şi al dânsei şi al d-nului dr. Onaca erau practic la fel), mai stau o saptămână în concediu şi îmi reiau activitatea - 8 ore de stat pe scaun la serviciu (în tot acest timp nu mai stătusem DELOC pe scaun, nici măcar în tren) în paralel cu tratamentul antiinflamator. Deja mă simţea mai bine : deficit motor - aveam, senzorial - aveam, amorţeli pe picior - ocazional, dar scăpasem de durere şi puteam să stau (cu emoţii) pe scaun. După o săptămână de tratament şi serviciu mă simţeam destul de OK. La recomandarea d-nei dr. Andreescu (şi mai ales pentru ca mă mai trezesc în unele dimineţi cu contractura musculară la spate - daca fac ceva mişcări neautorizate în somn) mi-am cumpărat un lombostat (de la Ortopedica - 310 RON).

Am decis să întrerup şi tratamentul medicamentos pentru a vedea daca starea mea de bine (relativ) se datorează stric antiinflamatoarelor. De asemenea am început gimnastică recuperatorie. Datorită serviciului am întrerupt acupunctura (distanţa mult prea mare până acolo) iar gimnastică medicală nu am făcut la Floreasca sau 1Mai (prea departe) ci câteva şedinţe plătite la Victor Babeş (unde de asemenea mi s-a recomandat operaţia, pentru că situaţia mea nu este prea placută) - trebuie să fac zilnic exerciţii pentru întărirea musculaturii spatelui.

Situaţia actuală - nu m-am operat, trebuie să ajung din nou la d-na doctor neurolog să îi spun cum mă simt dupa 3 saptămâni fără medicaţie (în caz că avem dureri - operaţie fără nici o altă discuţie). Iar despre cum mă simt (după aproximativ 3-4 luni de la primele simptome şi 2-3 luni de la apariţia sciaticii)... deficit motor - mai am (dar mai puţin), deficit senzorial - mai am (dar mai puţin), dureri de spate - uneori, cum aveam şi înainte de hernie, cu contractură musculară ocazională (de aplecat ma aplec dar nu prea mult), amorţeli sau dureri ale piciorului - nu mai am decât uneori după stat mai mult pe scaun dar şi atunci destul de vagi, şi în funcţie de mişcările pe care le fac (cum îmi apropii vertebrele în zona afectată) mă mai înghionteşte spatele şi uneori mă "curentează".

---

Imaginile de la examenul RMN - se poate vedea hernia accentuată în dreptul L4-L5, precum şi faptul că discurile intervertebrale L3-L4 şi L4-L5 sunt degenerate (nu mai au aceeaşi consistenţă ca şi celelalte, fapt evidenţiat de culoarea mai închisă).

Situaţia mea mai recentă

Acum vreo 3 luni şi ceva aveam eu durerile mele de spate (în general mă apucau după ce jucam fotbal sau uneori ma trezeam dimineaţa mai înţepenit), mai mi-au trecut, am ieşit puţin cu rolele, m-au apucat iar, până când într-o dimineaţă, cum stăteam eu la masă (strîmb, cu picioarele la vreo 60 de grade de trunchi) şi mâncam dintr-o cutie de conservă, se face că îmi alunecă din mână. Cu o mişcare bruscă dau să o prind ... şi am prins-o, am evitat consecinţele unei conserve de peşte scăpate pe jos, însă odata ce m-am ridicat de la masă ... aşa am rămas. Nu am înţepenit strâmb (cum am auzit unele cazuri), ci abia după ce m-am ridicat în picioare, dar eram LEMN - nu mă m-ai puteam apleca nici 5 grade şi mă durea spatele la orice mişcare.

Am aşteptat o săptămână sperând că îmi trece, însă nimic. Am fost la Dr. de familie şi mi-a prescris ceva calmant-antiinflamator (Aulin şi Fastum gel sau mai bun, Ketospray) şi decontracturant musculat (Midocalm) şi mi-a dat trimitere la reumatologie (CDT Dorobanţi). Nu se ştia exact ce pot avea deoarece durerile lombare pot surveni din mai multe cauze (voi reveni cu detalii). La reumatologie ajung în aceeaşi seară, unde doamna doctor (Nedelciu) imi spune că trebuie să îmi fac programare (şi este foarte aglomerată), dar dânsa nu prea are ce să îmi facă decât să îmi dea mai întâi trimiteri pentru investigaţii mai complete. Însă îmi dă o trimitere pentru BFT (balneofizioterapie) unde de asemenea trebuie să îmi fac programare. A doua zi sun să îmi fac programările şi - nici o surpriză - la reumatologie sunt programat peste ŞASE SĂPTĂMÂNI iar la BFT peste vreo două.

Neavând ce face decât să aştept, peste o săptămână ajung şi la policlinica cu plată la reumatologie (în Constanţa) cu dureri ca în prima zi, pentru că eu mă simţeam mai bine după prima săptămână de aşteptare, însă am cărat în weekend (un rucsac si un computer - simultan - şi nu era laptop :) ) şi tot progresul meu s-a dus de râpă. Acolo doamna doctoră (trecută destul de bine de prima tinereţe) mă consultă mă pune să merg pe vârfuri, pe călcâie, să mă aplec, îmi testează reflexele şi mă întreabă "pe ce picior merge durerea" (semne de sciatică), apoi îmi face o injecţie cu Diprophos (betametazonă - antiinflamator steroidian), îmi prescrie antiinflamator ( şi miorelaxant (Clorzoxazonă) şi mă invită la o şedinţă la dânsa la cabinet : "electron" (ceva cu curent electric dar mai mult nu ştiu) + acupunctură (acele nu ştiu în ce stare erau ca eu eram culcat pe burtă şi oricum nu prea îmi zicea nimeni nimic de ce se întâmplă - probabil obişnuiţi cu pacienţii fideli care au ajuns să cunoască procedurile destul de bine) + laserterapie + reflexoterapie (= 40RON şi o invitaţie de a continua tratamentul :D ). De asemenea îmi atrage atenţia că trebuie să am MARE grijă cum mă ridic din pat, cum mă mişc, fără pic de efort fizic şi imi recomandă de asemenea o burtieră - acum am înţeles cât de cât că trebuie să stau potolit, dar parcă tot mi se părea că nu sunt aşa grav... era doar durere şi imobilitate.

Până în acest moment (şi ceva timp după... :) ) nu aveam nici cea mai mică idee de situaţia mea, de aceea sper să vin în ajutorul celor care sunt la fel de nedumeriţi cum eram eu atunci.

Ajung într-un final la fizioterapie (tot la CDT Dorobanţi - Dr. Oprea Simona - foarte draguţă :D). Consultul deja cel clasic - aplecat, mers pe vârfuri/călcâie, ridicarea piciorului (testul Laseque) din poziţia stat pe spate în pat (decubit dorsal) - durerea "nu merge pe nici un picior". Mi se dă trimitere la radiografie şi încep programul de fizioterapie - unde scurte şi ceva curent diadinamic. La radiografie aveam de aşteptat aşa că îmi fac de urgenţă radiografia cu plată - "artroză interapofizară lombară" - dacă aşa spune doctorul (la Sanador) ... (deşi d-na doctoră a lăsat să se înţeleagă că nu se prea vede nimic pe radiografie). Urmez tratamentele o săptămână, nici un rezultat - mă simţeam la fel - nici mai bine, nici mai rău.

În weekend însă nu ştiu cum/ce fac (am avut somnul mai sportiv probabil) că de duminică dimineaţa parcă îmi amorţea piciorul drept, pentru ca luni să ma trezesc cu o durere difuză în piciorul drept şi o amorţeală pe întreg piciorul - SCIATICA.