Radiografie - tomografie - RMN ?

Am întâlnit destule persoane (şi eu m-am confruntat cu problema la un moment dat) care sunt dezorientate când vine vorba de radiologie şi imagistică medicală. Mă refer aici numai la examene precum: radiografie, tomografie computerizată (Computer tomograf - CT) şi rezonanţă magnetică (nucleară) (RMN - IRM - Imagistică prin rezonanţă magnetică).

Radiaţiile electromagnetice se împart în ionizante şi neionizante.

• Prin radiaţii ionizante se înţelege că acestea, în contact cu un atom, pot elibera electroni (ionizare). Pierderea unui electron poate cauza probleme în cazul celulelor vii - de la moartea celulei până la mutaţii genetice. Din cadrul radiaţiilor ionizante fac parte radiaţiile alfa, beta, gama, razele X, neutronii şi razele solare.
• Radiaţiile neionizante reprezintă restul de radiaţii electromagnetice care nu conţin destulă energie pentru a ioniza atomii - radiaţia vizibilă, infraroşu, microunde sau unde radio, etc.
  

Fiecare examen medical îşi are utilitatea sa, dar iau în calcul aici doar "nocivitatea", costul şi tehnologia. În general este de evitat utilizarea oricărei metode deoarece fiecare este într-o oarecare măsură nocivă.

• Radiografia : utilizează ca tehnologie razele X (sau raze Röntgen - după numele celui ce le-a descoperit) . Este cea mai ieftină dintre tehnologii.
• Tomografia : utilizează razele X pentru a obţine o imagine 3-D completă a regiunii vizate din organism. Deşi intensitatea radiaţiilor diferă în funcţie de regiunea scanată, pentru obţinerea unui imagini tri-dimensionale sunt necesare câteva zeci de cadre, ceea ce face din tomografie cea mai iradiantă metodă.
• RMN : este cea mai recentă tehnologie (şi cea mai scumpă) dar care poate furniza un contrast mult mai mare pentru ţesuturile moi, cum ar fi creierul, sistemul muscular sau cardiovascular. NU utilizează radiaţie ionizantă, ci funcţionează pe principiu unui câmp magnetic puternic. Se numeşte rezonanţă magnetică "nucleară" pentru că se referă la proprietăţile cuantice ale nucleului atomic. Pentru cazul unei suspiciuni de hernie de disc aceasta este metoda cea mai recomandată. Este contraindicată în condiţiile prezenţei unor obiecte metalice în organism (pacemaker, implanturi, schije, etc.) deoarece aceste obiecte se pot deplasa rapid sub influenţa câmpului magnetic. De asemenea, procedura este galagioasă iar pentru aparatele închise (deşi am înţeles că ar exista şi aparatură deschisă) nu poate fi aplicată claustrofobilor sau celor (mult) supraponderali. Procedura de scanare durează în jur de 30 de minute, iar pacientul trebuie să stea perfect nemişcat în timpul scanărilor efective (ca şi la tomografie sau radiografie dealtfel).

Concluzia: radiografii - probabil că am făcut cu toţii cândva şi ştim că nu sunt recomandate prea des ; tomografie - este de multe ori necesară iar beneficiile depăşesc riscurile, dar NU aş recomanda decât ca ultimă soluţie ; RMN - probabil că nu e mult mai nociv decât să stai în faţa unor antene GSM amplasate la tot pasul pe blocuri, dar cel puţin se vede destul de clar despre ce este vorba în cazul unei hernii de disc.