Ajung eu dimineaţa la fizioterapie şi îi expun problema doamnei doctor -> trimitere rapidă la neurologie. La neurologie (d-na doctor Caneta - foarte de treabă) mi-a dat trimitere pentru un RMN şi ca tratament dexametazonă 5 injecţii, celebrex şi concediu medical - treaba deja devenea serioasă.
Până să ajung la RMN (programare peste 2 săptămâni) a început chinul: durerea pe picior era foarte puternică, amorţeala la fel, nu mai puteam sta pe scaun DELOC iar pentru somn nu aveam decât o singură poziţie - pe burtă cu spatele arcuit (2 perne sub piept). Cum făceam o mişcare şi îmi schimbam în timpul somnului poziţia, cum mă apucau dureri insuportabile pe care nu le puteam alina decât cu câteva ture de umblat prin casă. După o astfel de săptămână durerile erau puţin mai mici dar nici nu se punea vorba de stat pe scaun sau chiar pe spate (deşi prin multe locuri se recomandă poziţia pe spate, pentru mine era insuportabilă).
După încă ceva zile am ajuns la RMN - diagnostic (pe scurt) : fragment discal având diametrul de 17/13 mm moderat intraforaminal, subligamentar, postero-lateral drept, cu efect compresiv extrinsec asupra rădăcinii L4 drepte la nivelul recesului drept - adică hernie de disc L4-L5 cu fragment discal migrat intraforaminal.
Ajung cu RMN-ul înapoi la neurologie - concluzia este tristă - "ar cam fi de operaţie", mai ales că (nu prea observasem din cauza durerii şi a contracturii musculare) aveam deficit motor şi senzorial : îmi cădea laba piciorului drept (adică nu aveam destulă forţă pentru a merge pe călcâie - acum înţelesesem testele pe care mi le tot făceau doctorii cu mersul pe călcâi) iar pe gambă şi pe laba piciorului nu mai simţeam aproape nimic (firele de păr mi le putem smulge fără a simţi pic de durere şi cred că nici un ac nu mi-ar fi fost greu să îl intruduc). Am continuat tratamentul cu celebrex şi medrol (în loc de dexametazonă) şi am fost trimis la neurochirurgie (Spitalul Universitar - d-nul Dr.Iacob - unde nu contează trimiterea decât dacă este internare de o zi, altfel se plăteşte consultaţia) şi la Institutul Naţional de Medicină Complementară şi Alternativă pentru acupunctură.
După încă o săptămână ajung la consultaţie (dimineaţa la 6:30 eram acolo înbainte să deschidă spitalul, pentru că deja era coadă la intrare şi am tot aşteptat până la ora 9:30 în haosul de acolo - gălagie, scandal, urgenţe, care mai de care mai bolnav). Intru eu ... "care e problema ?" ... "păi uitaţi aşa şi aşa ... vedeţi RMN-ul...", mă pune să merg pe vârfuri şi călcâie, să mă aplec şi concluzia - este clar de operaţie. "Glp... ştiţi ... nu se poate şi fără ... că nu prea aş vrea ... " (eu). NU, că nu se poate, pentru ca am o bucată ieşită de acolo (voi reveni cu detalii) şi aia "nu o sa intre niciodată la loc, ba mai mult, poate să iasă şi mai tare şi să dea complicaţii" ... că nu îmi poate garanta nimic, dar că în general deficitul motor îşi revine dacă operaţia este efectuată în primele 3 săptămâni, după aceea mai greu, iar daca nu mă operez aşa o să rămân.
Deprimat total plec spre acupunctură. Nu mai detaliez nervii din traficul bucureştean, locaţiile la care trebuia să ajung (casă, spital, institut ...). Acolo, d-na doctor Andreescu (neurolog competenţă acupunctură) este singura care mă linşteşte (cât de cât) că a văzut şi cazuri mai grave care şi-au revenit (de fapt vorbea de o singură persoană dar prefer să cred ca erau mai multe :D ). Încep tratamentul cu ace ... merg şi la d-nul doctor Moldovan - laserterapie (care îmi spune iniţial că sunt de operaţie, că nu prea are ce să îmi facă, dar până la urmă decide să mă ajute).
După o săptămână de ace şi laser deja mă simţeam mai bine. Tot nu puteam să stau pe scaun dar dureri nu mai aveam şi deficitul senzorial era mai mic. Dar medicii erau încă sceptici (eu tot de operaţie eram). Mi se recomandă o electromiogramă şi de asemenea să îl văd pe d-nul doctor neurolog Onaca (considerat unul dintre cei mai buni neurologi din ţară).
Electromiograma o fac repede cu plată pentru că unde îmi recomandase d-nul doctor Moldovan eram programat peste o lună. Şi acolo d-na doctor neurolog îmi spune că trebuie să mă operez pentru că risc să am complicaţii. La electromiogramă reies două lucruri : impulsul nervos este mult diminuat pe piciorul drept (foarte rău), nu există denervare activă (deci ... bine :D ) - eu persist în dorinţa mea de a NU mă opera.
Ajung cu greu (peste câteva zile) la dr. Onaca la cabinet şi sunt programat pentru aceeaşi zi (cu foarte mult noroc, pentru că un pacient tocmai şi-a anulat rezervarea - dacă nu, cred ca aveam de aşteptat o lună de zile). Consult complet şi aici (eu turuiam "că ştiţi... că vedeţi..." dânsul - tăcut).Concluzia - "e ruptă şi ieşită". Dar totuşi mi-a dat tratament (şi am înţeles că dacă era strict de operaţie îmi spunea să mă operez, dar a lăsat să se înţeleagă ca nici prea frumoasă nu e situaţia mea) : Arcoxia, Medrol (în cantităţi mici), Omez (în caz că mă doare stomacul - mai fusese recomandat de toţi medicii, inclusiv d-na doctor de familie) şi de asemenea Neuromultivit. Recomandările de bază : să nu mă rotesc din trunchi, să nu sar, să nu alerg, să nu car mai mult de câteva kg şi atunci echilibrat (2kg în mâna stângă + 2kg în dreapta).
Încă nu am explicat ce şi cum e cu hernia de disc dar pentru a înţelege mai bine postez mai jos câteva din imaginile RMN. Pentru că mi s-a explicat şi de d-nul doctor Onaca, că dacă "e ruptă şi ieşită", fragmentul ieşit poate da complicaţii ulterioare.
Cel puţin acum situaţia mea era mai clară (şi după multe ore de informare pe net, pe care voi încerca să le expun în articolele următoare) - eram de operaţie, dar totuşi se putea încerca şi fără.
Revin la d-na (mea) doctor neurolog, îi povestesc pe unde am fost şi ce mi s-a spus, îmi prelungeşte tratamentul (şi al dânsei şi al d-nului dr. Onaca erau practic la fel), mai stau o saptămână în concediu şi îmi reiau activitatea - 8 ore de stat pe scaun la serviciu (în tot acest timp nu mai stătusem DELOC pe scaun, nici măcar în tren) în paralel cu tratamentul antiinflamator. Deja mă simţea mai bine : deficit motor - aveam, senzorial - aveam, amorţeli pe picior - ocazional, dar scăpasem de durere şi puteam să stau (cu emoţii) pe scaun. După o săptămână de tratament şi serviciu mă simţeam destul de OK. La recomandarea d-nei dr. Andreescu (şi mai ales pentru ca mă mai trezesc în unele dimineţi cu contractura musculară la spate - daca fac ceva mişcări neautorizate în somn) mi-am cumpărat un lombostat (de la Ortopedica - 310 RON).
Am decis să întrerup şi tratamentul medicamentos pentru a vedea daca starea mea de bine (relativ) se datorează stric antiinflamatoarelor. De asemenea am început gimnastică recuperatorie. Datorită serviciului am întrerupt acupunctura (distanţa mult prea mare până acolo) iar gimnastică medicală nu am făcut la Floreasca sau 1Mai (prea departe) ci câteva şedinţe plătite la Victor Babeş (unde de asemenea mi s-a recomandat operaţia, pentru că situaţia mea nu este prea placută) - trebuie să fac zilnic exerciţii pentru întărirea musculaturii spatelui.
Situaţia actuală - nu m-am operat, trebuie să ajung din nou la d-na doctor neurolog să îi spun cum mă simt dupa 3 saptămâni fără medicaţie (în caz că avem dureri - operaţie fără nici o altă discuţie). Iar despre cum mă simt (după aproximativ 3-4 luni de la primele simptome şi 2-3 luni de la apariţia sciaticii)... deficit motor - mai am (dar mai puţin), deficit senzorial - mai am (dar mai puţin), dureri de spate - uneori, cum aveam şi înainte de hernie, cu contractură musculară ocazională (de aplecat ma aplec dar nu prea mult), amorţeli sau dureri ale piciorului - nu mai am decât uneori după stat mai mult pe scaun dar şi atunci destul de vagi, şi în funcţie de mişcările pe care le fac (cum îmi apropii vertebrele în zona afectată) mă mai înghionteşte spatele şi uneori mă "curentează".
Până să ajung la RMN (programare peste 2 săptămâni) a început chinul: durerea pe picior era foarte puternică, amorţeala la fel, nu mai puteam sta pe scaun DELOC iar pentru somn nu aveam decât o singură poziţie - pe burtă cu spatele arcuit (2 perne sub piept). Cum făceam o mişcare şi îmi schimbam în timpul somnului poziţia, cum mă apucau dureri insuportabile pe care nu le puteam alina decât cu câteva ture de umblat prin casă. După o astfel de săptămână durerile erau puţin mai mici dar nici nu se punea vorba de stat pe scaun sau chiar pe spate (deşi prin multe locuri se recomandă poziţia pe spate, pentru mine era insuportabilă).
După încă ceva zile am ajuns la RMN - diagnostic (pe scurt) : fragment discal având diametrul de 17/13 mm moderat intraforaminal, subligamentar, postero-lateral drept, cu efect compresiv extrinsec asupra rădăcinii L4 drepte la nivelul recesului drept - adică hernie de disc L4-L5 cu fragment discal migrat intraforaminal.
Ajung cu RMN-ul înapoi la neurologie - concluzia este tristă - "ar cam fi de operaţie", mai ales că (nu prea observasem din cauza durerii şi a contracturii musculare) aveam deficit motor şi senzorial : îmi cădea laba piciorului drept (adică nu aveam destulă forţă pentru a merge pe călcâie - acum înţelesesem testele pe care mi le tot făceau doctorii cu mersul pe călcâi) iar pe gambă şi pe laba piciorului nu mai simţeam aproape nimic (firele de păr mi le putem smulge fără a simţi pic de durere şi cred că nici un ac nu mi-ar fi fost greu să îl intruduc). Am continuat tratamentul cu celebrex şi medrol (în loc de dexametazonă) şi am fost trimis la neurochirurgie (Spitalul Universitar - d-nul Dr.Iacob - unde nu contează trimiterea decât dacă este internare de o zi, altfel se plăteşte consultaţia) şi la Institutul Naţional de Medicină Complementară şi Alternativă pentru acupunctură.
După încă o săptămână ajung la consultaţie (dimineaţa la 6:30 eram acolo înbainte să deschidă spitalul, pentru că deja era coadă la intrare şi am tot aşteptat până la ora 9:30 în haosul de acolo - gălagie, scandal, urgenţe, care mai de care mai bolnav). Intru eu ... "care e problema ?" ... "păi uitaţi aşa şi aşa ... vedeţi RMN-ul...", mă pune să merg pe vârfuri şi călcâie, să mă aplec şi concluzia - este clar de operaţie. "Glp... ştiţi ... nu se poate şi fără ... că nu prea aş vrea ... " (eu). NU, că nu se poate, pentru ca am o bucată ieşită de acolo (voi reveni cu detalii) şi aia "nu o sa intre niciodată la loc, ba mai mult, poate să iasă şi mai tare şi să dea complicaţii" ... că nu îmi poate garanta nimic, dar că în general deficitul motor îşi revine dacă operaţia este efectuată în primele 3 săptămâni, după aceea mai greu, iar daca nu mă operez aşa o să rămân.
Deprimat total plec spre acupunctură. Nu mai detaliez nervii din traficul bucureştean, locaţiile la care trebuia să ajung (casă, spital, institut ...). Acolo, d-na doctor Andreescu (neurolog competenţă acupunctură) este singura care mă linşteşte (cât de cât) că a văzut şi cazuri mai grave care şi-au revenit (de fapt vorbea de o singură persoană dar prefer să cred ca erau mai multe :D ). Încep tratamentul cu ace ... merg şi la d-nul doctor Moldovan - laserterapie (care îmi spune iniţial că sunt de operaţie, că nu prea are ce să îmi facă, dar până la urmă decide să mă ajute).
După o săptămână de ace şi laser deja mă simţeam mai bine. Tot nu puteam să stau pe scaun dar dureri nu mai aveam şi deficitul senzorial era mai mic. Dar medicii erau încă sceptici (eu tot de operaţie eram). Mi se recomandă o electromiogramă şi de asemenea să îl văd pe d-nul doctor neurolog Onaca (considerat unul dintre cei mai buni neurologi din ţară).
Electromiograma o fac repede cu plată pentru că unde îmi recomandase d-nul doctor Moldovan eram programat peste o lună. Şi acolo d-na doctor neurolog îmi spune că trebuie să mă operez pentru că risc să am complicaţii. La electromiogramă reies două lucruri : impulsul nervos este mult diminuat pe piciorul drept (foarte rău), nu există denervare activă (deci ... bine :D ) - eu persist în dorinţa mea de a NU mă opera.
Ajung cu greu (peste câteva zile) la dr. Onaca la cabinet şi sunt programat pentru aceeaşi zi (cu foarte mult noroc, pentru că un pacient tocmai şi-a anulat rezervarea - dacă nu, cred ca aveam de aşteptat o lună de zile). Consult complet şi aici (eu turuiam "că ştiţi... că vedeţi..." dânsul - tăcut).Concluzia - "e ruptă şi ieşită". Dar totuşi mi-a dat tratament (şi am înţeles că dacă era strict de operaţie îmi spunea să mă operez, dar a lăsat să se înţeleagă ca nici prea frumoasă nu e situaţia mea) : Arcoxia, Medrol (în cantităţi mici), Omez (în caz că mă doare stomacul - mai fusese recomandat de toţi medicii, inclusiv d-na doctor de familie) şi de asemenea Neuromultivit. Recomandările de bază : să nu mă rotesc din trunchi, să nu sar, să nu alerg, să nu car mai mult de câteva kg şi atunci echilibrat (2kg în mâna stângă + 2kg în dreapta).
Încă nu am explicat ce şi cum e cu hernia de disc dar pentru a înţelege mai bine postez mai jos câteva din imaginile RMN. Pentru că mi s-a explicat şi de d-nul doctor Onaca, că dacă "e ruptă şi ieşită", fragmentul ieşit poate da complicaţii ulterioare.
Cel puţin acum situaţia mea era mai clară (şi după multe ore de informare pe net, pe care voi încerca să le expun în articolele următoare) - eram de operaţie, dar totuşi se putea încerca şi fără.
Revin la d-na (mea) doctor neurolog, îi povestesc pe unde am fost şi ce mi s-a spus, îmi prelungeşte tratamentul (şi al dânsei şi al d-nului dr. Onaca erau practic la fel), mai stau o saptămână în concediu şi îmi reiau activitatea - 8 ore de stat pe scaun la serviciu (în tot acest timp nu mai stătusem DELOC pe scaun, nici măcar în tren) în paralel cu tratamentul antiinflamator. Deja mă simţea mai bine : deficit motor - aveam, senzorial - aveam, amorţeli pe picior - ocazional, dar scăpasem de durere şi puteam să stau (cu emoţii) pe scaun. După o săptămână de tratament şi serviciu mă simţeam destul de OK. La recomandarea d-nei dr. Andreescu (şi mai ales pentru ca mă mai trezesc în unele dimineţi cu contractura musculară la spate - daca fac ceva mişcări neautorizate în somn) mi-am cumpărat un lombostat (de la Ortopedica - 310 RON).
Am decis să întrerup şi tratamentul medicamentos pentru a vedea daca starea mea de bine (relativ) se datorează stric antiinflamatoarelor. De asemenea am început gimnastică recuperatorie. Datorită serviciului am întrerupt acupunctura (distanţa mult prea mare până acolo) iar gimnastică medicală nu am făcut la Floreasca sau 1Mai (prea departe) ci câteva şedinţe plătite la Victor Babeş (unde de asemenea mi s-a recomandat operaţia, pentru că situaţia mea nu este prea placută) - trebuie să fac zilnic exerciţii pentru întărirea musculaturii spatelui.
Situaţia actuală - nu m-am operat, trebuie să ajung din nou la d-na doctor neurolog să îi spun cum mă simt dupa 3 saptămâni fără medicaţie (în caz că avem dureri - operaţie fără nici o altă discuţie). Iar despre cum mă simt (după aproximativ 3-4 luni de la primele simptome şi 2-3 luni de la apariţia sciaticii)... deficit motor - mai am (dar mai puţin), deficit senzorial - mai am (dar mai puţin), dureri de spate - uneori, cum aveam şi înainte de hernie, cu contractură musculară ocazională (de aplecat ma aplec dar nu prea mult), amorţeli sau dureri ale piciorului - nu mai am decât uneori după stat mai mult pe scaun dar şi atunci destul de vagi, şi în funcţie de mişcările pe care le fac (cum îmi apropii vertebrele în zona afectată) mă mai înghionteşte spatele şi uneori mă "curentează".
Imaginile de la examenul RMN - se poate vedea hernia accentuată în dreptul L4-L5, precum şi faptul că discurile intervertebrale L3-L4 şi L4-L5 sunt degenerate (nu mai au aceeaşi consistenţă ca şi celelalte, fapt evidenţiat de culoarea mai închisă).
11 comentarii:
Nu ati mai postat nimic, ce s-a intamplat, cum va mai simtiti?
Sunt in ac. situatie si am urmarit cu mare interes ce ati scris, datorita dvs. am fost si eu la dr. Onaca, iar pt. asta nu de putine ori v-am multumit in gand.
Multa sanatate si as fi f. interasata de starea dvs. actuala.
Cu multumiri,
Silvia
Am citit cu mare interes ce ati povestit.Eu m-am operat de hernie de disc cu Dl.Prof Iacob de care povesteati mai sus la L4-L5 in aprilie 2008, fiind insarcinata in 4 luni jumate.Durerile erau prea mari, nu mai puteam merge,noptile nu le puteam dormi, plangeam de durere, piciorul stang nu-l mai simteam si incepusem sa ma deformez de la bazin deoarece mergeam intr-o parte.Din fericire pentru mine operatia a decurs ok, eu ma simt bine si am o fetita de 7 luni perfect sanatoasa in ciuda faptului sa m-am operat cu ea in burtica si toata lumea din jur imi spunea sa nu ma operez ca poate dauna copilului, dar bineinteles nimeni nu stia de fapt ce dureri aveam decat daca trecea prin asa ceva.
Acum tot ce trebuie sa fac este sa ma menajez, sa nu car sau sa ridic greutati, sa nu ma rotesc din bazin si sa fac recuperare.
Asa ca va doresc multa sanatate, si sper sa treceti cu bine de acest hop.
Va multumesc pentru urari si va doresc multa sanatatem, sa va traiasca fetita si sa fie sanatoasa!
Intr-adevar dupa parerea mea sunteti un caz deosebit. Sarcina reprezenta o greutate in plus la o coloana subreda, dar pe de alta parte stiu ce dureri pot fi, iar un tratament medicamentos poate ca ar fi fost mai daunator sarcinii (desi aici ma intreb cum a decurs anestezia).
Multumesc din suflet pentru urari.
Din cate am inteles au folosit o doza mai mica de anestezie, dar chiar nu am simtit nimic, eram doar fericita ca am sa scap de durerile insuportabile.Mai greu a fost pusa problema la ei , ca a trebuit sa ma puna pe burta (noroc ca nu m-am ingrasat in sarcina).
Operatia nu e chiar de speriat si a doua zi iti da drumul din spital sa pleci acasa.
Eu pot sa spun ca am avut noroc cu Dl Iacob, un om deosebit, si singurul care a riscat sa se bage la asa un caz.
cit timp mai sunt dureri dupa interventia chirurgicala a herniei de deisc?am 2 saptamini de la operatie si inca am dureri. am avut o hernie de disc la vertebrele L5-S1
E complicata medicina asta. La mine zic eu ca arata infinit mult mai rau RMN-ul dar nimeni nu mi-a zis sa ma operez, si n-am luat decat vreo 3 zile Ketonal + Midocalm si apoi inca 3 doar Ketonal.
La mine deplasarea intre L5 si S1 e de aproape 2cm, astfel ca muchia superioara a lui S1 ajunge aproape de mijlocul lui L5 (ca si cum s-ar fi orizontalizat aproape S1 si toata coloana ar fi "cazut" vreo 2 cm).
E foarte ciudat, ca am crize foarte puternice intotdeauna primavara care tin cam o saptamana, apoi se atenueaza, iar in restul anului o durere surda in zona sacrala, dar care nu se duce prea mult pe picior - depaseste un pic fesa, deci pot ridica piciorul. De fiecare data am ajuns la medic dupa 3 zile dupa puseul acut L5-S1 fiindca nu aveam cum sa ma deplasez pana atunci, iar dupa 3 zile eram deja mai bine si atunci si medicii vazand ca ma simt mai bine probabil ca au fost mult mai "toleranti", zicand ca "Da, ai o 'deplasare' incredibila intre L5 si S1 dar daca nu te mai doare, probabil ca e destul de ok ", si toti mi-au recomandat sa-mi intaresc musculatura spatelui si abdomenului.
In general nu ma tratez cu nimic, nici nu fac nici un sport, iar de vreo 2 luni jumate mi-am rupt ligamentul incrucisat anterior si meniscurile de la dreptul si nici macar miscare (mers pe jos) nu mai fac de atunci. M-am operat de LIA + meniscuri acum o luna jumate si fac terapie pentru asta, dar statul in pat -dupa accident si dupa operatie in total cam o luna- mi - au agravat durerile de spate in varianta surda-permanenta, fara sa am in schimb puseul acut anual obisnuit, inca.
Am munca de birou si pana acum nu mi-a fost afectata plata ratelor la creditul ipotecar imens contractat in 2007, dar ma ingrozeste gandul unei incapacitati temporare de munca, cu atat mai mult cu cat solicitarile par sa fie crescatoare la servici atat ca nivel de calitate si al cunostintelor cat si ca volum de lucru...
Foarte util acest blogg C.D.A.Informatie utila comasata!
Eu fiind deja operata l4-l5 si ma paste a2a interventie l5-s1, am trecut prin multe. Durerile sunt teribile.Pot marturisi in gura mare caci doar Dumnezeu m-a salvat!!!
Sanatate!!!!
https://diverse-tratamente-medicale.blogspot.com/p/tratament-dureri-de-coloana-vertebrala.html
Bună ziua! Soțul meu sa operat la domnul Dr.Iacob Gabriel și nu se simte deloc bine are aproape un an de la operație și el este la fel că înainte deasemenea opera sau poate mai rău .Am mers la mai mulți medici și nu au vrut să ne spună care este problema sau mai bine zis nu au vrut să-l de-a de gol pe colegul lor că iau greșit operația dar ce mă șocat pe mine că nu au vrut să-l opereze sau să-l trateze ne spunea mergeți unde v-ați operat și așa ne-am plimbat De la Galați la Iași și București ! Iar domnul Dr Iacob Gabriel când mergea șoțul la el și îi spunea că nu se simte bine îl luă la mișto Așa și-a bătut joc de noi și la nenorocit pe soțul meu ! Acum am găsit un medic la Constanța și se pare că nea nea lăm și nea dat și diagnosticul sperăm să fie bine și soțul să se facă bine Așa că când auziți de acest medic Iacob Gabriel să fugiți cât puteți e un om fără suflet și fără frica lui Dumnezeu !
Sunt surprinsă de nereusita dvs, de regula orice medic își dă silința, însă de garantat nimeni nu ar putea, ceva nu a mers ok, presupun pe de alta parte că poate, soțul dvs nu a respectat indicațiile stricte post operatorii, ce sunt f f f importante în definitivarea cu succes a unei operații speciale. Spun acest lucru, pt că am fost și am trimis mai multe cunoștințe la dânsul, și din 7 persoane operate, doar 1 a avut post probleme, și doar din vina pacient, pt că NU respectat indicațiile stricte post operatorii, adică omul și-a făcut singur rău cu bună știință, adică a făcut ce a vrut, nu ce i s-a spus să nu facă, restul e gargară. Iar din experiența proprie cu acest OM,în primul rând e un mare Om, și medic f f OK, pentru care îi numeri pe degete,și-ți dorești să existe asemenea cât mai multe ființe, pt care cuvintele nu sunt deloc de ajuns pt ai mulțumi pe măsură.
Buna ziua, ma interesează daca op a-ți efectuat-o în regim cu casa de asigurări sau privat, cât a fost costul op.
Trimiteți un comentariu