Puţină anatomie a herniei de disc

Coloana vertebrală este alcăuită din vertebre, în interiorul cărora (în canalul vertebral) se află măduva spinării. Aceasta porneşte de la vertebra cervicală C1 şi ajunge până la vertebra lombară L2 (În continuare există numai "filum terminale" - formaţiune terminală care împreună cu rădăcinile nervilor adiacenţi formează "coada de cal" - cauda equina) .

Între vertebre se află discurile intervertebrale, cu rol de absorbire a şocurilor. Acestea au la interior un "nucleu pulpos" - substanţă gelatinoasă (hidrofilă) cu rol de absorbire a şocurilor. Nucleul pulpos este "îngrădit" de un inel fibros - mai multe straturi de cartilaje fibroase - care distribuie uniform presiunea pe discul intervertebral.

Prin "hernie" se înţelege "ruptură" - hernie de disc = ruptură a discului (intervertebral).

Sunt cazuri foarte rare în care discul herniază spre partea anterioară şi atunci de obicei nu prea sunt simptome.

De obicei hernia se produce înspre canalul intervertebral şi atunci ajunge să comprime rădăcinile nervilor care ies din canal, de unde rezultă sciatica, deficit motor, senzorial, etc.

Există mai multe etape ale unei hernii de disc (lombare) :

1. Inelul fibros se fisurează - acesta nu este un caz propriu-zis de hernie de disc, dar prin fisurile inelului se poate scurge nucleul pulpos, substanţă gelatinoasă care odată ajunsă în contact cu rădăcinile nervoase duce la inflamarea acestora şi la apariţia simptomelor de sciatică. Îm acest caz examene RMN sau CT nu prea indică nimic şi de obicei este necesară o substanţă de contrast.
2. Protruzie - anumite fibre din inelul fibros se rup ceea ce permite ca nucleul pulpos să deformeze discul (asemănător unui "gâlme" dintr-o minge de cauciuc) şi (eventual) să apese şi să inflameze rădăcina nervului sciatic. Membrana (ligamentul posterior longitudinal) care acoperă inelul fibros nu este ruptă în acest caz. În acest caz poate să apară sciatica dar există cazuri în care nu sunt prezente nici un fel de simptome.
   
3. Extruzie - inelul fibros este rupt şi hernierea discului nu mai este conţinută de ligament, iar nucleul pulpos se poate deplasa şi mai mult înspre exterior, dar fragmentul rupt se află (încă) în contact cu restul discului. În acest caz simptomele herniei de disc sunt evidente (durere, amorţeală/"furnicături").
   
4. Segregare (eng. Sequestration) - un fragment discal este rupt complet şi a migrat în canalul intervertebral. Durerile sunt foarte intense şi de cele mai multe ori este necesară operaţia în acest caz. Dacă fragmentul migrează spre centrul canalului rahidian se poate ajunge la sindromul cozii de cal (cauda equina) - presupune paralizia membrelor inferioare, scăderea reflexelor şi a sensibilităţii, precum şi perturbări ale funcţiilor urinare şi genitale - care constituie o URGENŢĂ CHIRURGICALĂ (maxim 48 de ore).