Ajung eu dimineaţa la fizioterapie şi îi expun problema doamnei doctor -> trimitere rapidă la
neurologie. La neurologie (d-na doctor Caneta - foarte de treabă) mi-a dat trimitere pentru
un RMN şi ca tratament
dexametazonă 5 injecţii,
celebrex şi concediu medical - treaba deja devenea serioasă.
Până să ajung la RMN (programare peste 2 săptămâni) a început chinul: durerea pe picior era foarte puternică, amorţeala la fel, nu mai puteam sta pe scaun DELOC iar pentru somn nu aveam decât o singură poziţie - pe burtă cu spatele arcuit (2 perne sub piept). Cum făceam o mişcare şi îmi schimbam în timpul somnului poziţia, cum mă apucau dureri insuportabile pe care nu le puteam alina decât cu câteva ture de umblat prin casă. După o astfel de săptămână durerile erau puţin mai mici dar nici nu se punea vorba de stat pe scaun sau chiar pe spate (deşi prin multe locuri se recomandă poziţia pe spate, pentru mine era insuportabilă).
După încă ceva zile am ajuns la RMN - diagnostic (pe scurt) : fragment discal având diametrul de 17/13 mm moderat intraforaminal, subligamentar, postero-lateral drept, cu efect compresiv extrinsec asupra rădăcinii L4 drepte la nivelul recesului drept - adică
hernie de disc L4-L5 cu fragment discal migrat intraforaminal.
Ajung cu RMN-ul înapoi la neurologie - concluzia este tristă - "ar cam fi de operaţie", mai ales că (nu prea observasem din cauza durerii şi a contracturii musculare) aveam deficit motor şi senzorial : îmi cădea laba piciorului drept (adică nu aveam destulă forţă pentru a merge pe călcâie - acum înţelesesem testele pe care mi le tot făceau doctorii cu mersul pe călcâi) iar pe gambă şi pe laba piciorului nu mai simţeam aproape nimic (firele de păr mi le putem smulge fără a simţi pic de durere şi cred că nici un ac nu mi-ar fi fost greu să îl intruduc). Am continuat tratamentul cu celebrex şi
medrol (în loc de dexametazonă) şi am fost trimis la
neurochirurgie (Spitalul Universitar - d-nul Dr.Iacob - unde nu contează trimiterea decât dacă este internare de o zi, altfel se plăteşte consultaţia) şi la Institutul Naţional de Medicină Complementară şi Alternativă pentru acupunctură.
După încă o săptămână ajung la consultaţie (dimineaţa la 6:30 eram acolo înbainte să deschidă spitalul, pentru că deja era coadă la intrare şi am tot aşteptat până la ora 9:30 în haosul de acolo - gălagie, scandal, urgenţe, care mai de care mai bolnav). Intru eu ... "care e problema ?" ... "păi uitaţi aşa şi aşa ... vedeţi RMN-ul...", mă pune să merg pe vârfuri şi călcâie, să mă aplec şi concluzia - este clar de
operaţie. "Glp... ştiţi ... nu se poate şi fără ... că nu prea aş vrea ... " (eu). NU, că nu se poate, pentru ca am o bucată ieşită de acolo (voi reveni cu detalii) şi aia "nu o sa intre niciodată la loc, ba mai mult, poate să iasă şi mai tare şi să dea complicaţii" ... că nu îmi poate garanta nimic, dar că în general deficitul motor îşi revine dacă operaţia este efectuată în primele 3 săptămâni, după aceea mai greu, iar daca nu mă operez aşa o să rămân.
Deprimat total plec spre acupunctură. Nu mai detaliez nervii din traficul bucureştean, locaţiile la care trebuia să ajung (casă, spital, institut ...). Acolo, d-na doctor Andreescu (neurolog competenţă acupunctură) este singura care mă linşteşte (cât de cât) că a văzut şi cazuri mai grave care şi-au revenit (de fapt vorbea de o singură persoană dar prefer să cred ca erau mai multe :D ). Încep tratamentul cu ace ... merg şi la d-nul doctor Moldovan - laserterapie (care îmi spune iniţial că sunt de operaţie, că nu prea are ce să îmi facă, dar până la urmă decide să mă ajute).
După o săptămână de ace şi laser deja mă simţeam mai bine. Tot nu puteam să stau pe scaun dar dureri nu mai aveam şi deficitul senzorial era mai mic. Dar medicii erau încă sceptici (eu tot de operaţie eram). Mi se recomandă o
electromiogramă şi de asemenea să îl văd pe d-nul doctor neurolog Onaca (considerat unul dintre cei mai buni neurologi din ţară).
Electromiograma o fac repede cu plată pentru că unde îmi recomandase d-nul doctor Moldovan eram programat peste o lună. Şi acolo d-na doctor neurolog îmi spune că trebuie să mă operez pentru că risc să am complicaţii. La electromiogramă reies două lucruri : impulsul nervos este mult diminuat pe piciorul drept (foarte rău), nu există denervare activă (deci ... bine :D ) - eu persist în dorinţa mea de a NU mă opera.
Ajung cu greu (peste câteva zile) la dr. Onaca la cabinet şi sunt programat pentru aceeaşi zi (cu foarte mult noroc, pentru că un pacient tocmai şi-a anulat rezervarea - dacă nu, cred ca aveam de aşteptat o lună de zile). Consult complet şi aici (eu turuiam "că ştiţi... că vedeţi..." dânsul - tăcut).Concluzia - "e ruptă şi ieşită". Dar totuşi mi-a dat tratament (şi am înţeles că dacă era strict de operaţie îmi spunea să mă operez, dar a lăsat să se înţeleagă ca nici prea frumoasă nu e situaţia mea) : Arcoxia, Medrol (în cantităţi mici), Omez (în caz că mă doare stomacul - mai fusese recomandat de toţi medicii, inclusiv d-na doctor de familie) şi de asemenea Neuromultivit. Recomandările de bază :
să nu mă rotesc din trunchi, să nu sar, să nu alerg, să nu car mai mult de câteva kg şi atunci
echilibrat (2kg în mâna stângă + 2kg în dreapta).
Încă nu am explicat ce şi cum e cu hernia de disc dar pentru a înţelege mai bine postez mai jos câteva din
imaginile RMN. Pentru că mi s-a explicat şi de d-nul doctor Onaca, că dacă "e ruptă şi ieşită", fragmentul ieşit poate da complicaţii ulterioare.
Cel puţin acum situaţia mea era mai clară (şi după multe ore de informare pe net, pe care voi încerca să le expun în articolele următoare) - eram de operaţie, dar totuşi se putea încerca şi fără.
Revin la d-na (mea) doctor neurolog, îi povestesc pe unde am fost şi ce mi s-a spus, îmi prelungeşte tratamentul (şi al dânsei şi al d-nului dr. Onaca erau practic la fel), mai stau o saptămână în concediu şi îmi reiau activitatea - 8 ore de stat pe scaun la serviciu (în tot acest timp nu mai stătusem DELOC pe scaun, nici măcar în tren) în paralel cu tratamentul antiinflamator. Deja
mă simţea mai bine : deficit motor - aveam, senzorial - aveam, amorţeli pe picior - ocazional, dar scăpasem de durere şi puteam să stau (cu emoţii) pe scaun. După o săptămână de tratament şi serviciu mă simţeam destul de OK. La recomandarea d-nei dr. Andreescu (şi mai ales pentru ca mă mai trezesc în unele dimineţi cu contractura musculară la spate - daca fac ceva mişcări neautorizate în somn) mi-am cumpărat un lombostat (de la Ortopedica - 310 RON).
Am decis să întrerup şi tratamentul medicamentos pentru a vedea daca starea mea de bine (relativ) se datorează stric antiinflamatoarelor. De asemenea am început gimnastică recuperatorie. Datorită serviciului am întrerupt acupunctura (distanţa mult prea mare până acolo) iar gimnastică medicală nu am făcut la Floreasca sau 1Mai (prea departe) ci câteva şedinţe plătite la Victor Babeş (unde de asemenea mi s-a recomandat operaţia, pentru că situaţia mea nu este prea placută) - trebuie să fac zilnic exerciţii pentru întărirea musculaturii spatelui.
Situaţia actuală - nu m-am operat, trebuie să ajung din nou la d-na doctor neurolog să îi spun cum mă simt dupa 3 saptămâni fără medicaţie (în caz că avem dureri - operaţie fără nici o altă discuţie). Iar despre cum mă simt (după aproximativ 3-4 luni de la primele simptome şi 2-3 luni de la apariţia sciaticii)... deficit motor - mai am (dar mai puţin), deficit senzorial - mai am (dar mai puţin), dureri de spate - uneori, cum aveam şi înainte de hernie, cu contractură musculară ocazională (de aplecat ma aplec dar nu prea mult), amorţeli sau dureri ale piciorului - nu mai am decât uneori după stat mai mult pe scaun dar şi atunci destul de vagi, şi în funcţie de mişcările pe care le fac (cum îmi apropii vertebrele în zona afectată) mă mai înghionteşte spatele şi uneori mă "curentează".Imaginile de la examenul RMN - se poate vedea hernia accentuată în dreptul L4-L5, precum şi faptul că discurile intervertebrale L3-L4 şi L4-L5 sunt degenerate (nu mai au aceeaşi consistenţă ca şi celelalte, fapt evidenţiat de culoarea mai închisă).
